diff --git a/config/locales/to_change_everything/ro.txt b/config/locales/to_change_everything/ro.txt
new file mode 100644
index 000000000..287b4d7ed
--- /dev/null
+++ b/config/locales/to_change_everything/ro.txt
@@ -0,0 +1,736 @@
+# NOTE: When this raw text is hand-converted to YAML, the root node should be:
+#   română
+# (endonym / native name for the language; Latin transliteration: "romana")
+
+Pentru
+a schimba
+totul
+
+un apel anarhist
+
+Dacă ai putea schimba ceva, ce ai
+schimba? Ţi-ai lua o vacanţă pentru tot
+restul vieţii? Ai opri încălzirea globală?
+Ai cere bănci şi politicieni etici? Cu
+siguranţă nimic nu este mai nerealistic
+decât să te aştepţi ca lucrurile să se
+schimbe fără a schimba sistemul în care
+funcţionează.
+Luptele noastre personale,
+emoţionale sau financiare, oglindesc
+ceea ce se întâmplă la nivel global.
+Am putea să ne petrecem tot restul
+vieţii încercând să reparăm fiecare
+problemă în parte, fără a avea vre-un
+rezultat. Adevărata problemă e că toate
+necazurile noastre pornesc de la o
+rădăcină comună. Din acest motiv nicio
+reformă sau soluţie provizorie nu ne
+va schimba cu adevărat viaţa. Pentru
+a schimba ceva e nevoie să regândim
+
+Pentru
+a schimba ceva,
+începe
+de pretutindeni.
+
+lucrurile în altă logică.
+
+2
+
+3
+
+să începem cu
+auto-determinare
+
+4
+
+Fantasma libertăţii bântuie în continuare lumea.
+Ne-a fost promisă autodeterminarea absolută: toate
+instituţiile societăţii ar trebui în teorie să aibă acest scop
+final.
+Dacă ai putea să decizi totul singur ce ai face în
+acest moment? Care este adevăratul potenţial al vieţii tale?
+Ce relaţii ai putea avea, ce experienţe noi ai putea trăi, ce
+lucruri ar da semnificaţie vieţii tale? Când te-ai născut ţi-i s-a
+promis că vei putea deveni orice, că te aşteaptă o lume cu
+posibilităţi nelimitate.
+Nu ne oprim niciodată din visat, dar doar în
+momentele cele mai frumoase, când ne îndrăgostim sau
+când reuşim să atingem un ţel care iniţial părea de neatins,
+reuşim cu adevărat să vedem o mică parte din posibilităţile
+acestei lumi.
+Ce îţi limitează potenţialul? Câtă putere ai în a-ţi
+determina lumea din jurul tău sau a decide cum îţi vei petrece
+timpul? Cum te ajută instituţiile sociale să-ţi câştigi libertaea?
+Birocraţia îţi acordă valoare în funcţie de cât de bine ştii să
+urmezi regulile, economia îţi determină existenţa în funcţie
+de cât de angajabil eşti şi poliţia insistă ca pentru ca noi să
+trăim în armonie e nevoie ca o parte din semenii noştrii să fie
+închişi şi criminalizaţi. Toate aceste instiţuţii care ar trebui să
+asigure ordinea şi buna funcţionare a societăţii nu fac decât
+să ne limiteze potenţialul.
+Adevărul este că noi putem avea autodeterminare
+completă, nu pentru că ea este un drept acordat, ci din
+contra, pentru că este o putere a noastră pe care niciun stat,
+oricât de totalitar ar fi el, nu ne-o poate lua. Dar, în momentul
+în care începem să acţionăm şi gândim liber intrăm imediat
+în conflict cu acele instituţii care ar trebui să ne asigure
+libertatea.
+
+5
+
+să începem prin
+
+a fi
+responsabili
+pentru noi
+înşine
+
+6
+
+Bancherii şi cei ce administrează taxele vorbesc tot timpul despre responsabilitate personală. Dar
+dacă am accepta responsabilitatea totală pentru toate
+acţiunile noastre, am mai urma regulile lor?
+De-a lungul timpului mai mult rău a fost cauzat de supunere decât de răutate. Arsenalul armatelor
+de pretutindeni este dovada fizică a supunerii în faţa
+regulilor făcute de alţii. Dacă nu vrem să contribuim la
+război, genocid sau opresiune, atunci primul pas este
+să nu mai ascultăm ordinele lor.
+Acelaşi lucru este valabil şi pentru valorile noastre. Nenumarăţi conducători şi legiuitori ne
+cer supunere totală. Dar şi dacă ai alege să-ţi cedezi
+răspunderea în numele unei anumite dogmei sau a
+unui dumnezeu, cum alegi care este entitatea în numele căreia vei face această alegere? Când e vorba de
+a face această algere atât de importantă, oamenii aleg
+pur şi simplu ceea ce e comun sau convenabil.
+Cu toate astea, rămânem însă responsabili
+pentru credinţele şi deciziile noastre. A fi responsabili
+pentru noi înşine nu însemnă că nu am mai intra in
+conflict cu ceilalţi, dar macăr am putea face asta în
+condiţiile alese de noi, fără a fi doar pioni în planurile
+altora.
+
+7
+
+să începem prin
+putere, nu autoritate
+
+Muncitorii au putere; sefii au autoritate. Chiriasii
+care intretin o casa au putere; proprietarul care detine casa
+are autoritate. Armatele au putere; generalii au autoritate. Un
+munte are putere; un permis pentru a construi o mina are
+autoritate.
+Nu este nimic intrinsec opresiv când vine vorba de
+putere. Multe forme de putere pot fi eliberatoare: puterea de
+a avea grijă de cei pe care îi iubeşti, puterea de a te apăra şi
+de a rezolva conflicte, puterea de a vindeca sau puterea de
+a te legăna pe un trapez. Exista modalităţi de a-ţi dezvolta
+capacităţiile astfel încat să contribuie la creşterea libertăţii
+celorlalţi. Fiecare persoana care actionează pentru a-şi atinge
+potentialul maxim oferă în acelaşi timp un dar celor din jur.
+În acelaşi timp însă, autoritatea asupra celorlalti
+slabeşte această putere. Ce tu iei de la ceilalţi, alţii vor lua de
+la tine. Autoritatea funcţionează tot timpul la fel:
+Soldatul ascultă de general, care raspunde în faţa
+preşedintelui, care îşi ia autoritatea din constituţie.
+Preotul răspunde patriarhului, patriarhul răspunde
+mitropolitului, mitropolitul răspunde scripturii, care îşi ia autoritatea de la dumnezeu.
+Poliţistul asculta de superiori, la fel cum judecatorul îşi ia autoritatea de la lege, în acelaşi fel in care
+corporaţiile îşi iau autoritatea lor din puterea banului.
+In varful piramidelor sociale nu mai găsim tirani ,
+doar constructe sociale, bărbăţie, rasă, proprietate, fantasme
+care hiptnotizează omenirea. În acestă societate, puterea
+şi autoritatea sunt atât de interconectate încât de abea le
+mai putem distinge: putem obţine putere doar în schimbul
+obedienţei. Dar fără liberate, puterea este inutilă.
+
+8
+
+9
+
+să începem cu
+relatii
+,
+construite pe
+încredere
+
+10
+
+În contrast cu autoritatea, încrederea
+centrează puterea în mâinile celor care o împărtăşesc,
+nu doar în mâinile celor care o primesc. O personă care
+a câştigat încredere nu mai are nevoie de autoritate.
+Dacă cineva nu merită încredere, cu siguranţă nu
+merită să fie încredinţat cu autoritate! Şi totuşi în cine
+avem mai puţină încredere decât în politicieni şi în
+bancheri?
+Fără relaţii de putere inegale impuse din
+exterior, oamenii au un imbold de a-şi rezolva
+confilctele în aşa fel încât să iasă toţi în câştig, să-şi
+câştige încrederea reciprocă. Ierarhiile elimină acest
+stimulent, asigurându-le celor aflaţi în poziţii de
+autoritate puterea de a suprima confilctele.
+Prietenia este o relaţie între egali care se
+susţin şi care se provoacă respectând autonomia
+fiecăruia. Acesta este un standard prin care ar trebui să
+evaluăm toate relaţiile noastre. Fără limitările impuse
+în ziua de azi - naţionalitate şi ilegalitate, proprietate
+şi datorie, lanţuri de comandă corporaţioniste sau
+militariste – am putea construi relaţiile noastre pe baza
+asocierii libere şi a ajutorului reciproc.
+
+11
+
+să începem cu
+reconcilierea
+individului cu
+întregul
+
+12
+
+„Drepturile tale se termină acolo unde încep
+drepturile altuia.” În această logică, cu cât sunt mai
+mulţi oameni cu atât există mai puţină libertate.
+Dar liberatea nu este o bulă mică de drepturi personale. Nu putem fi separaţi atât de uşor de
+ceilalţi. Căscatul şi râsul sunt contagioase; la fel şi entuziasmul şi supărarea. Sunt definit de clişeele care
+îmi ies din gură, de cântecele care îmi rămân în cap,
+de stările pe care le împărtăşesc cu ceilalţi. Când conduc o maşină poluez aerul pe care tu îl respiri; când tu
+foloseşti chimicale ele se revarsă în apa pe care toţi
+o vom bea. Sistemul pe care îl acceptă toţi e sistemul
+în care trebuie să trăieşti şi tu, dar când acest sistem
+este contestat atunci ai şi tu posibilitatea să-ţi renegociezi realitatea. Liberatea ta începe unde începe şi
+liberatatea mea, şi se ternimă în acelaşi loc.
+Nu suntem indivizi discreţi. Corpurile noastre
+sunt formate din mii de celule diferite care trăiesc în
+simbioză. La fel trăim în simbioză cu alte mii de specii,
+respirând acelaşi aer şi împârţiind acelaşi mediu. Nu
+existăm în vid, auto-propulsaţi de propria raţiune, ci
+facem parte din acelaşi val cosmic ca şi toate organismele vii.
+Limbajul ne ajută să comunicăm doar pentru
+că el este proprietatea noastră comună. La fel e şi cu
+ideeile şi dorinţele noastre: le putem comunica deoarece sunt mai mari ca şi noi. Fiecare dintre noi este
+alcătuit dintr-un haos de forţe ce se atrag şi se resping, forţe care ne depăşesc propria existenţă în timp şi
+spaţiu.
+
+13
+
+Libertatea nu este o posesiune sau o proprietate, ea este o relaţie. Nu
+este abilitatea de a fi protejat de lumea din afară, ci un fel de a interacţiona
+astfel încât posibilităţile tale să nu fie îngrădite. Asta nu înseamnă că trebuie să căutăm întotdeauna consens de dragul consensului; atât consensul cât şi conflictul pot să ne ajute la propria dezvoltare, atât timp cât
+ele nu sunt dictate de către o putere centralizată care transformă totul
+într-un joc al cărui câştigător ia totul.
+
+14
+
+15
+
+să începem cu
+eliberarea
+dorintei
+,
+
+16
+
+În societatea de azi, nici măcar pasiunile nu
+sunt cu adevărat ale noastre. Ele sunt cultivate de către
+publicitate şi alte forme de propagandă menite să ne
+făcă să menţinem în mişcare mecanismul pieţei. Prin
+îndoctrinare oamenii pot ajunge să fie foarte mulţumiţi
+de ei chiar dacă fac lucruri care pe termen lung îi fac să
+se simtă mizerabil. Devenim astfel îngrădiţi de propria
+suferinţă şi plăcerile noastre devin lacătul.
+Pentru a fi liberi, e nevoie să putem decide
+singuri care sunt mecanismele care ne produc propriile
+dorinţe. Eliberararea nu înseamnă doar satisfacerea
+dorinţelor de azi, ci imaginarea tuturor posibilităţilor şi
+îndreptarea pasiunilor noastre către aceste posibilităţi
+şi în acelaşi timp îndepărtarea de plăcerea dominaţiei
+şi posesiunii. Dacă vre-odată ai reuşit să învingi o
+dependenţă atunci ai deja o experienţă în ceea ce
+înseamnă să-ţi transformi cu adevărat dorinţele.
+
+17
+
+să
+începem
+cu
+revolta
+
+18
+
+Cei plini de prejudecăţi învinuiesc un grup
+specific pentru o problemă a sistemului (evreii
+pentru capitalismul axat pe profit, imigranţii pentru
+recesiunea economiei) în acelaşi fel în care oamenii
+învinuiesc anumiţi politicieni pentru corupţia din
+politică. Dar adevărata problema este însăşi sistemul.
+Oricine s-ar afla la putere, acest sistem produce
+aceleaşi dezechilibre de putere şi aceleaşi probleme.
+Problema nu este că sistem ar fi stricat, ci tocmai că
+acesta funcţionează cum e proiectat să funcţioneze.
+Inamicii noştrii nu sunt indivizi umani, ci
+instituţii şi rutine care ne înstrăinează unii de ceilalţi
+şi pe noi înşine de propria persoană. Există mai multe
+conflicte în interiorul nostru decât în afara noastră.
+Aceleaşi probleme care ne bântuie civilizaţia se
+regăsesc şi în interiorul relaţiilor noastre şi în interiorul
+nostru; aceasta nu este o luptă între oameni ci între
+diferite feluri de relaţii, între diferite feluri de a trăi.
+Când ne refuzăm rolul în ordinea dominantă, atunci
+deschidem posibilităţi noi.
+Cea mai bună soluţie ar fi să renunţăm
+complet la dominaţiei, nu să-i controlăm efectele mai
+corect, nu să schimbăm poziţiile între cine îndură
+şi cine se impune, nu să stabilizăm sistemul prin
+reformarea lui. Scopul protestului nu e să cerem reguli
+sau guvernanţi mai legitimi, ci să demonstrăm că
+putem acţiona prin propriile puteri, încurajându-i şi pe
+alţii să ia atitudine şi să descurajăm astfel intervenţia
+autorităţiilor. Acesta nu este un război ci o formă de
+nesupunere care trebuie să devină contagioasă.
+19
+
+Nu este de ajuns să educăm şi să discutăm, să aşteptăm
+ca ceilalţi să se schimbe. Până când ideile nu se transformă
+în acţiune, oferind astfel oamenilor o alegere concretă,
+conversaţia va rămâne una abstractă. Majoritatea oamenilor
+aleg să se distanţeze de discuţiile teoretice, dar când ceva
+se întâmplă, când miza este ridicată, ei vor lua o poziţie. Nu
+avem nevoie de unanimitate, nici de o înţelegere completă a
+întregii lumii şi nici de o destinaţie finală concretă, doar de
+curajul de a porni pe un alt drum.
+
+20
+
+21
+
+problema este
+controlul
+
+Care sunt semnele că eşti într-o relaţie abuzivă?
+Partenerul poate încearcă să-ţi controleze comportamentul
+şi gândurile, să-ţi blocheze accesul la diferite resurse, să
+te ameninţe cu violenţă sau să te menţină într-o poziţie de
+dependenţă.
+Astfel poate fi caracterizat comportamentul abuziv
+al unui individ, dar la fel funcţionează Poliţia sau SRI-ul şi
+majoritatea instituţiilor care guvernează societatea noastră.
+Practic ele sunt toate bazate pe ideea că oamenii au nevoie
+de a fi supravegheaţi, controlaţi şi administraţi.
+Cu cât dezechilibre impuse sunt mai mari, cu atât
+e nevoie de mai mult control pentru a le menţine. Pe de o
+parte controlul este exercitat la un nivel individual: atacuri cu
+drone, echipe de intervenţie, puşcării, discriminare rasială.
+Pe de alta, controlul este omniprezent şi invizibil, integrat în
+structura societăţii: ecuaţiile care determină cine primeşte
+ajutor social, statisticile care determină planificarea urbană,
+arhitectura site-urilor sociale. SRI-ul poate urmări ce facem
+online, dar nu are nici pe departe atât control asupra ceea ce
+facem cât au algoritmele care determină ceea ce vedem când
+intrăm pe internet.
+Când posibilităţile infinite ale vieţii vor fi reduse
+în totalitate la un algoritm finit, codat în 1 şi 0, atunci nu va
+mai exista fricţiune între sistem şi vieţile pe care le dorim,
+nu pentru că am găsit libertatea totală, ci pentru că în acel
+moment vom fi realizat exact opusul. Libertatea nu înseamnă
+doar să alegi între câteva variante, ci posibilitatea de a pune
+tu întrebările.
+
+22
+
+23
+
+problema este
+ierarhia
+
+24
+
+Există mai multe mecanisme pentru a impune
+inegalitatea. Unele depind de un aparat centralizat, ca
+şi sistemul judiciar. Altele pot funcţiona mai informal,
+ca şi rolurile de gen.
+De-a lungul timpului unele mecanisme au
+fost discreditate complet. Puţini mai cred azi în dreptul
+divin al regelui, deşi timp de secole el a stat la baza
+societăţii. Altele sunt încă atât de puternic înrădăcinate
+încât nu ne putem imagina viaţa fără ele. Cine îşi poate
+imagina o lume fără drepturi de proprietate? Dar în cele
+din urmă ele nu sunt decât nişte constructe sociale:
+sunt reale, dar nu inevitabile. Existenţa proprietarilor
+de terenuri sau a bancherilor nu este mai naturală,
+nevesară sau benefică ca şi existenţa regilor.
+Toate aceste mecanisme se dezvoltă
+împreună, întărindu-se reciproc. Istoria rasismului de
+exemplu, este inseparabilă de istoria capitalismului:
+e imposibil să le concepem fără a ne gândi la
+colonizare, sclavie şi la diferenţele de culoare care
+încă determină cine ce poziţie va ocupa în societate.
+Fără infrastructura statului şi a celorlalte ierarhii
+din societate, prejudecăţiile individuale nu ar putea
+niciodată crea o supremaţie albă.
+Punând problema altfel: atât timp cât există
+poliţie, pe cine crezi că va hărţui? Atât timp cât există
+închisori, cine le va umple? Atât timp cât va exista
+sărăcie, cine vor fi cei săraci? E greu de crezut că
+vom putea obţine egalitate într-o societate bazată
+pe ierarhii. Poţi să faci cărţile, dar pachetul rămâne
+acelaşi.
+25
+
+problema sunt
+granitele
+,
+
+26
+
+Dacă un guvern străin ţi-ar invada pământul,
+ar tăia pădurile, ar polua râurile şi ar obliga copiii să
+înveţe istoria scrisă de ei, cum ai reacţiona? Şi totuşi
+daca guvernul local face la fel, atunci supunerea şi
+acceptarea acestor practici se numeşte patriotism.
+Graniţele nu ne protejează, ele ne despart,
+creând tensiuni faţă de cei excluşi şi ascunzând
+diferenţele dintre cei incluşi. Chiar şi cel mai
+democratic guvern este construit pe această diviziune
+între participanţi şi excluşi, între legitim şi nelegitim.
+În Atena, leagănul democraţiei, doar o fracţiune dintre
+bărbaţie era inclusă în procesul politic. Şi astăzi,
+cetătenia încă impune o barieră între cei incluşi şi cei
+excluşi în toată lumea, luând dreptul de decizie asupra
+propriei vieţi la milioane de imigranţi.
+Idealul liberal este să lărgească graniţele
+incluziunii până când toată lumea face parte dintrun gigantic proiect democratic. Dar inegalitatea este
+o parte fundamentală a acestui proiect. La fiecare
+nivel al societăţii mii de graniţe mici ne împart în cei
+puternici şi cei lipsiţi de putere. Avem nevoie de forme
+de incluziune care nu sunt construite pe excluderea
+unei anumite clase, care nu centralizeaza puterea
+şi legitimitatea, care nu dezvoltă empatie doar în
+interiorul unei clase privilegiate.
+
+27
+
+problema este
+reprezentarea
+
+28
+
+Poţi să ai putere doar dacă o foloseşti, poţi afla
+care îţi sunt interesele doar dacă acţionezi în privinţa
+asta. Când fiecare efort de a¬-ţi schimba lumea trebuie
+să mediat de către un reprezentant şi trebui să treacă
+printr-un filtru birocraţional, atunci devenim alienaţi
+unii de ceilalţi şi faţă de potenţialul nostru. Politicienii
+care ne dezamăgesc constant stau mărturie asupra
+puterii care am putea să o avem dar pe care o cedăm
+instituţiilor; violenţa poliţiei este rezultatul dorinţei
+noastre colective de a evita responsabilitatea pentru
+ceea ce se întâmplă la noi în comunitate.
+În era digitală, când fiecare dintre noi trebuie
+să joace rolul propriei secretare pentru a-şi creea o
+imagine publică, reputaţiile noastre au devenit ca
+nişte vampiri care se hrănesc cu existenţa noastră.
+Dacă nu am fi atât de izolaţi unii de ceilalţi, într-o
+continuă competiţie pentru a ne vinde pe piaţa muncii
+sau pe piaţa socială, am investi atâta timp şi energie în
+crearea acestei imagini?
+Suntem ireductibili. Niciun delegat şi nicio
+abstractizare nu poate sta în locul nostru. Reducând
+oamenii la demografie şi statistică pierdem din vedere
+ceea ce este cu adevărat preţios şi unic în lume.
+Avem nevoie de spontanenitate şi contactul celorlalţi,
+control direct asupra vieţii, lucruri care nu ni le pot
+asigura reprezentanţii.
+
+29
+
+problema sunt
+liderii
+Şefia este o boală socială în care majoritatea
+participanţilor dintr-un grup nu reuşesc să ia iniţiativa
+sau să gândească critic asupra propriilor acţiuni. Atât
+timp cât vom înţelege puterea ca şi o proprietate a
+unor indivizi şi nu ca şi o relaţie între oameni, vom
+fi mereu dependenţi de lideri. Liderii exemplari sunt
+la fel de periculoşi ca şi cei corupţi pentru că nu fac
+decât să întărească ideea de conducere.
+Când poliţia ajunge la un protest prima
+întrebare este întotdeauna „cine este organizatorul?”,
+nu pentru că şefia ar fi esenţială în acţiunile comune,
+dar pentru că reprezintă o vulnerabilitate. Ea reproduce
+aceleaşi interese şi structuri de putere existente în
+sistemele cărora ne opunem. E mai bine ca fiecare să
+aibă propria putere politică.
+
+30
+
+31
+
+problema este
+guvernul
+
+32
+
+Guvernul promite drepturi, dar în schimb ne
+iau libertăţi. Idea de drept implică o putere centrală
+pentru a le proteja. Dar orice ne garantează, statul
+poate şi lua. Dacă acordăm guvernului puterea de a
+rezolva o anumită problemă atunci îi dăm posibiliatea
+să creeze altele noi. Guvernele nu crează putere din
+nimic, ei au puterea noastră pe care noi am putea să o
+folosim mult mai eficient.
+Cea mai liberală democraţie împarte
+un principiu cu cea mai despotică autocraţie:
+centralizarea puterii şi a legitimităţii într-o structură
+menită să monopolizeze utilizarea forţei. Fie că
+birocraţii care lucrează în aceste structuri răspund
+unui rege, unui preşedinte sau unui electorat este
+irelevant. Legea, birocraţia şi poliţia sunt mai vechi ca
+şi democraţia, funcţionând la fel într-o democraţie ca şi
+într-o dictatură. Singura diferenţa este că, deoarece ne
+alegem reprezentanţii, ar trebui să le privim ca şi cum
+ar fi ale noastre, chiar daca sunt împotriva noastră.
+Dictaturile sunt în esenţă instabile: chiar
+dacă măcelăreşti sau bagi în puşcărie o generaţie
+întregă, copiii lor vor găsi calea spre libertate. Dar
+dacă îl convingi pe un om că ceea ce faci este dorinţa
+majorităţii povestea se schimbă. Cu cât oamenii cred
+că au o influenţă mai mare asupra instituţiilor statului,
+cu atât ei au mai multă încredere în ele. Într-un fel
+asta explică de ce un sistem care produce asemenea
+inegalităţi este totuşi atât de universal acceptat ca şi
+un ideal politic.
+
+33
+
+Când puterea este centralizată, oamenii trebuie să
+exercite dominaţie asupra altora pentru a-şi putea
+domina propriile destine. Luptele pentru autonomie
+sunt astfel transformate în lupte pentru putere politică:
+un exemplu concret îl reprezintă războaiele civile din
+naţiunile post-coloniale, lupte care au ca adversari
+etnii care în trecut co-existau în pace. Cei care ajung la
+putere nu îşi pot menţine puterea decât prin impunerea
+unui război continuu, atât împotriva „străinilor” cât şi
+împotriva propriilor cetăţeni.
+Existenţa ierarhiilor îi ajută pe cei aflaţi în vârf
+să centralizeze puterea. Oricât de tare s-ar democratiza
+instituţiile dominante şi oricâte pârghii am avea
+pentru a le infleunţa, ele funcţionează în principiu la
+fel, aparenta infleunţa a oamenilor asupra lor fiind
+doar un mecanism de legitimizare a acestor structuri.
+Singura modalitate pentru a exercita influenţă asupra
+autorităţiilor fără a fi însă prinşi în jocul lor este
+prin crearea de reţele orizontale autonome. Dar în
+momentul în care vom fi destul de puternici pentru
+a forţa autorităţiile să ne ia în serios, atunci vom fi
+destul de puternici pentru a ne putea rezovla singuri
+problemele, fără ei.
+Nu există cale spre liberatate decât prin
+libertate. Nu putem să ne bazăm pe o singură
+modalitate de a ne exercita puterea politcă. Pentru
+a înlocui puterea coercitivă a statului e nevoie să
+dezvoltăm o multitudine de mecanisme şi structuri
+care să promoveze autonomia fiecăruia, şi care să şi
+poată proteja această libertate.
+34
+
+35
+
+problema este
+profitul
+
+36
+
+Banii reprezintă mecanismul ideal pentru
+crearea inegalităţilor. Sunt abstracţi: par să poată
+reprezenta totul. Sunt universali: oamenii care nu au
+nimic altceva în comun îi acceptă ca şi o realitate socială.
+Sunt impersonali: pot fi transferaţi de la o personă la
+alta. Sunt fluizi: pot circula între toate clasele sociale.
+Autoritatea pieţei devine astfel acceptată aproape
+universal.
+Când toată valoarea este concentrată într-un
+singur instrument, totul poate avea un preţ, inclusiv cele
+mai intime momente ale noastre. Ceea ce nu poate fi
+comercializat îşi pierde orice importanţă. Viaţa devine o
+cursă pentru acumularea de valoare financiară, fiecare
+împotriva tuturor.
+A face profit înseamnă a câştiga mai mult
+control asupra resurselor societăţii în comparaţie cu
+ceilalţi. Nu putem avea toţi profit, pentru ca o personă
+să obţină profit alţii trebuie să piardă. Când un investitor
+obţine profit de pe urma muncii angajaţilor, creşte şi
+diferenţa economică dintre cei doi. Ceea ce înseamnă
+că cu cât muncitorii lucrează mai mult, cu atât creşte şi
+distanţa socială dintre ei şi angajator.
+Un sistem bazat pe profit creează în acealşi
+timp sărăcie cât şi bogăţie, pe lângă inovaţii tehnologice
+el crează inegalităţi. Când muncitorii devin alienaţi
+de propria muncă şi toată lumea caută doar profitul
+rezultatele sunt dezastroase nu doar din punct de
+vedere social. Crizele ecologice ale ultimelor decenii
+sunt rezultatul direct al acestui sistem care răsplăteşte
+acumularea oarbă de profit. Capitalismul nu răsplateşte
+antreprenorii care caută soluţii la aceste crize, ci pe cei
+care găsesc modalităţi prin care să profite de pe urma
+lor.
+37
+
+problema este
+proprietatea
+
+38
+
+Fundaţia capitalismul o reprezintă drepturile
+de proprietate, un construct social pe care l-am
+moştenit de la aristocraţi şi regi. Deşi în zilele noastre
+proprietăţile îşi schimbă proprietarul într-o rată tot mai
+accelerată, în esenţă conceptul a rămas acelaşi: ideea
+de proprietate legitimizează folosirea violenţei pentru
+a menţine accesul inegal la pământ şi resurse.
+Unii oameni îşi imaginează că proprietatea ar
+putea exista şi fără stat. Dar drepturile de proprietate
+sunt fără sens în absenţa unei autorităţi centrale care
+să le impună şi, oricum atât timp cât există o astfel
+de autoritate, nimic nu e cu adevărat al tău. Banii sunt
+creaţi de stat şi sunt expuşi inflaţiei şi taxelor, la fel ca
+şi proprietăţiile individuale.
+Cum am putea proteja lucurile care sunt
+importante pentru noi? Piaţa îi răsplateşte pe cei care
+profită de pe urma semenilor lor. Guvernele există
+pentru a apară aceste mecanisme. Singura noastră
+asigurare o reprezintă legaturile noastre sociale. Dacă
+vrem să ne asigurăm propria siguranţă avem nevoie
+de reţele de ajutor reciproc.
+Fără bani şi drepturi de proprietate, relaţia
+noastră cu lucrurile ar fi determinată de relaţia noastră
+cu ceilalţi. Astăzi însă lucrurile stau complet invers:
+relaţiile dintre noi sunt determinate de relaţiile pe care
+le avem cu lucrurile noastre. Renunaţarea la drepturile
+de proprietate nu înseamnă că am rămâne fără
+lucrurile la care ţinem, ci din contra ar garanta că nici
+o autoritate sau bancă nu va putea să ţi le ia. Nevoile
+39
+
+umane reale ar lua astfel locul birocraţiei.
+Cel mai mare coşmar al unui escroc e o
+societate fără proprietate. Pentru că fără proprietate
+el va fi definit doar prin calităţiile sale ca personă şi
+va primi respectul pe care îl merită. În absenţa banilor,
+oamenii sunt valorificaţi prin modul în care contribuie
+la vieţile altora, nu prin banii pe care îi pot arunca
+într-o parte şi alta. Fără profit, fiecare efort va deveni
+propria răsplată. Lucrurile cu adevărat valoroase
+în viaţă - pasiunea, prietenia, generositatea – se
+găsesc în abundenţă. E nevoie de o armată de poliţie
+şi recuperatori pentru a impune sărăcia care ne ţine
+captivi în această cursă fără sens.
+
+40
+
+41
+
+ultima crimă
+Toată ordinea este construită pe o crimă care
+a avut loc împotriva ordinii anterioare – crima care a
+dizolvat-o. După aceea, oamenii iau această ordine
+de bună şi ajunge să fie percepută ca fiind legitimă.
+Crima fondatoare a Statelor Unite ale Americii a fost
+răscoala împotriva autorităţii regelui Angliei. Dacă
+reuşim să supravieţuim societăţii actuale, societatea
+care va urma va fi fondată pe crima ce va înlătura
+legile şi instituţiile actuale.
+Spectrul crimelor este reprezentat de tot ceea
+ce reprezintă excesul limitelor unei societăţi – cele mai
+rele şi cele mai bune. Fiecare sistem este bântuit de
+tot ceea ce nu poate să încorporeze sau să controleze.
+Orice ordine are sămânţa propriei distrugeri.
+Nimic nu rezistă la infinit; asta e valabil
+şi pentru imperii şi civilizaţii. Dar ce ar putea să o
+înlocuiască pe aceasta? Ne putem imagina o ordine
+care să nu fie bazată pe diviziunea vieţii în legitim sau
+ilegitim, legal sau criminal, conducători şi conduşi?
+Care ar putea să fie ultima crimă?
+
+42
+
+43
+
+ANARHIA este ceea ce se întâmplă oricând ordinea
+
+nu este impusă prin forţă. Este libertate: procesul prin care
+constant ne reinventăm atât pe noi, cât şi relaţiile dintre noi.
+Orice proces sau fenomen care are loc liber –
+o pădure tropicală, un cerc de prieteni, propriul tău corp
+– este o armonie anarhică ce persistă prin schimbarea
+constantă. Pe de altă parte, controlul exercitat de sus în jos,
+poate fi întreţinut doar prin restrângere şi coercie: disciplina
+precară a sălii de clasă a unui liceu, ferma industrializată
+în care pesticidele şi ierbicidele apără lanurile sterile de
+porumb modificat genetic, hegemonia fragilă a unei superputeri.
+ANARHISMUL este ideea că oricine este
+îndreptăţit la autodeterminare completă. Nicio lege, guvern
+sau proces decizional nu este mai important decât nevoile
+şi dorinţele unei fiinţe umane. Oamenii ar trebui să fie liberi să îşi modeleze relaţiile conform propriilor satisfacţii
+mutuale şi să reprezinte singuri conform propriei judecăţi.
+Anarhismul nu este o dogmă şi nu are un tipar.
+Nu este un sistem care teoretic ar funcţiona doar dacă este
+aplicat cum trebuie, ca şi democraţia. Nu este nici un scop
+care trebuie atins cândva în viitorul îndepărtat, ca şi comunismul. Este un mod de a acţiona şi relaţiona care poate
+fi pus în practică chiar acum. In relaţie cu orice sistem de
+valori sau curs de acţiune, putem începe prin a întreba:
+Cum distribuie anarhia puterea?
+ANARHIŞTII se opun oricărei forme de ierarhii –
+orice sistem care concentrează puterea în mâinile câtorva,
+orice mecanism care ne distanţează de potenţialul nostru.
+Împotriva oricărui sistem inchis, ne bucurăm de necunoscutul care urmează, de haosul din noi, de virtutea de a fi liberi.
+44
+
+Acest proiect a fost realizat de Crimethinc.,
+o reţea internaţională de revoluţionari aspiranţi.
+Pentru alte resurse vizitează crimethinc.com,
+aici vei găsi cărţi, filme, podacsts şi reportaje din toată
+lumea.
+Am realizat acest text prin cooperarea a camarzi de pe 5
+continente,
+Sute de voluntari au donat ca tu să poţi ţine în mână
+acest text.
+O versiune digitală se găseşte în 12 limbi la adresa:
+tochangeverything.com
+
+45
+
+Când realizăm că diferitele
+instituţii şi mecanisme de dominaţie
+au ceva în comun, devine evident
+că şi luptele noastre individuale
+sunt parte din ceva mai mare ca
+noi, ceva care are potenţialul să ne
+unească pe toţi. Când ne adunăm
+pe baza acestei conexiuni, totul
+se schimbă: nu doar luptele
+noastre, ci şi capacitatea noastră
+de a schimba lumea, capacitatea
+de fi fericiţi, sentimentul că vieţile
+noastre au un scop. Tot ceea ce
+trebuie noi să facem ca să ne
+găsim e să începem să acţionăm
+conform unei logici diferite.
+
+Pentru
+a schimba
+totul,
+începe
+de
+pretutindeni.
+
+NU TE
+AGĂTA
+, DE
+LUMEA
+VECHE
+
+crimethinc.com
+
+
\ No newline at end of file